Emeric

Ultimele comentarii postate de emeric

Cine a fost declarat castigator ? Asteptam cu emotie...
la 19/11/2008
urmareste discutia in pagina concursului Dragi cititori,voi descrie cateva intamplari nostime, din culisele emisiunilor din anii 80, transmise de echipajul televiziunii din Timisoara si, din aventurile membrilor "haitei" de 18 insi, care formau familia unita de pe Carul 8 TV. Pentru inceput am sa va prezint conducerea Carului. Primul personaj, Ulrich Olimpiu (nea Oli) era conducatorul, adica soferul Carului. Era un tip cu burtica si o fata care te trimitea cu gandul la Don Corleone, il capo di tutti capi. In fond, era un individ ghidus, cu mainile adanc afundate in buzunarele pantalonilor, care fornaia de placere si, in permanenta se gandea la tot felul de sotii si glume soferesti. De exemplu, la Craiova, la hotel Jiul, seara dupa o transmisie de la Teatrul Liric, ne-am adunat la o mica agapa in camera lui Ioan Olariu si Peti Mustetiu, unde ne-am ucis cativa neuroni cu vodka poloneza si gustam din merindele aduse de-acasa. Deodata, s-a facut brusc bezna in tot hotelul ! Ce s-o fi intamplat ?? Noi, deja stiam : Nea Olimpiu a tras de heblul general de la tabloul electric al hotelului si chicotea in palma ! Alteori se intampla ca pe drum sa ne apuce necesitatile fiziologice. - Oli, opreste ca vrem sa-ti udam cu dispret lichid roata ! - striga de obicei Dick Ciurea. - Asteptati putin...Asa...Acum mergeti la roata din spate ! - anunta ranjind nea Oli. Toti coboraram si ne inghesuiram la roata cu pricina, moment in care vicleanul sofer porni silentios masina, iar noi, descoperind ca pe partea cealalta a soselei era o statie de autobuz cu lume multa in asteptare, cu prohaburile desfacute topaiam disperati in ritm de conga dupa masina ! Spre deosebire de Olimpiu, soferul de pe Anexa cu radioreleele, Carlos (asa-l alintam noi- Carlos Reuteman -pilot de formula 1), pe care-l chema Gheorghe Dubou, era un mic filozof, caruia i se parea ca vacile rad de el si de multe ori cugeta :" Uite o creanga care creste din alta creanga ..." , iar dupa vreo cinci minute : "cum dracu ?". Ei, acest Dubou era tipul soferului care, din momentul in care si-a parcat masina, in maxim zece minute era sub masa de beat ! Inca de pe drum isi cumpara sfertul de rom, iar dupa parcarea masinii "gal-gal-gal ", dadea pe gat tot continutul si devenea "orbinson "! Odata, la Oradea ,la hotelul Dacia, cand am ajuns cu Carul, Anexa era deja acolo. In fata receptiei l-am descoperit pe Carlos al nostru , taraindu-se in patru labe . - Mai Carlos, ce-i cu tine ?? - Mama lor, nu ma lasa astia sa fac baie in piscina ca au zis ca borasc in apa ! Dupa care s-a bagat in camera aflata la mezanin, se dezbraca si se tranti in pat . Olimpiu, pe faza, delicat i-a tras jos chilotii si cauta cu disperare crema de ghete, dar negasind, a dat peste un borcan de mustar iute si , deznodamantul a fost acelasi ! Ba chiar si mai si ! Tot continutul borcanului fu proiectat intre picioarele bietului Dubou si , cand incepu sa-l usture , sari ca ars si se repezi impleticindu-se in baie, unde si-a spart si capul in oglinda ! Operatorul sef era Ladislau Moldovan – nea Latzi. Era un tip coleric, slabut, cu nasul mare, pasionat de radioamatorism, avand in permanenta la el “oboiul”, adica, de cateori era surprins de ceva (si era cam tot timpul !), exclama :”oh, boy !” Era foarte distrat, iar , cand era bine “afumat “, isi tinea echilibrul intr-o tascula (geanta cum aveau perceptorii) de piele maronie ! Si mai era hipersensibil la zgomote ! Odata, la Eforie Sud, am avut cazare la hotel “Dunarea” . Cu totii ne-am inghesuit la receptie, cazandu-ne doi cate doi, lasandu-l la urma pe bietul Latzi sa doarma in camera cu singurul ramas fara pereche, cu nea Olimpiu, soferul de pe car, pe care nimeni nu-l intrecea la sforait ! Noaptea, ne-am dus cativa sa facem o baie in mare la lumina lunii… Pe plaja ne-a rasarit in fata un granicer, pe care Gica Dinulescu, colegul nostrum XXXL (avea cam 130 de kilograme) l-a asuprit sa ne pazeasca hainele, dupa ce l-a umilit cu :” Mai gustere, asta nu-i armata ce faci tu, stai toata ziua la soare, iar noaptea adulmeci briza marii ! Eu am facut armata serioasa, zilnic am marsaluit stup de kilometri !” Cand ne-am intors, de la coltul hotelului se auzea ceva ce semana cu un raget de leu ! Cu totii i-am recunoscut sforaitul lui nea Oli. Rosi de curiozitate, ne-am dus la camera de unde se auzea zgomotul de drujba. Gustav Windrich (Bejenaru) a batut cu toata puterea in usa strigand : “Desteptarea !!! Se doarme la ora asta ??!” Oli, deschise usa si navaliram inauntru. “Juuu, dar unde-i Moldovan ?” – exclama unul din noi, vazand celalalt pat gol. Bietul nea Latzi era mulat in vana, cu toate paturile si pernele trase peste el, cu dopuri din vata infipte in urechi, cu ochii injectati de nesomn si de anestezicul care a fost in sticla cu eticheta “Bitter” ! Intr-un an, am transmis de la Arad “Trofeul Carpati “, la handbal, dar si, de pe stadion meciul de fotbal UTA – Corvinul. Regizor era Sebastian Borode, iar commentator, Sorin Satmari. Desi la camera de prim-planuri, amplasata pe marginea terenului, de obicei se afla Gelu Sfaiter, de asta data s-a infipt la ea Moldovan al nostru. Meciul curgea normal. La un moment dat, Toni Borode comanda prin casca : “ Latzi, da-mi-l pe Satmari !” “O.K.!” – veni raspunsul. Si Latzi, vazand un jucator de la UTA langa el, puse camera pe el, facu sharf-ul si statu linistit. Dupa cateva minute :” Hai mai Latzi, da’ nu mi-l mai dai pe Satmari ??!” si atunci se auzi “oh boy !”. Se uita Latzi cu repeziciune in jur si, langa gard vazu cativa oameni de ordine, cu programe in mana. Le facu semn sa se apropie si-i intreba : “ Mai, ia uitati-va rapid in program, in ce echipa joaca Satmari si ce numar are pe tricou !” Astia, gandind ca totusi, omul fiind de la televiziune, poate stie el ceva, verificara si i-au spus ca in nici una din echipe nu este. Supernervos, Latzi deschise microfonul si tuna : “ Ce aia a calului ma asta la cap cu prostiile voastre, nu-i nici un Satmari in nici o echipa !!! Oh boy ! “ “ Stim, nea Latzi ca nu-i in echipa, e vorba de Satmari, comentatorul “ “Oh boy…” In 1980, in ajunul Craciunului, am transmis din Sighetul Marmatiei , “Festivalul de colinzi si datini laice. “, realizator : Adrian Paunescu. Intr-adevar, in zona aceea, sarbatorile erau intr-adevar adevarate sarba(u)tori !!! Ne-am deplasat cu Carul si Anexa cu radiorelee. Apro- piindu-ne de Sighet, pe inserat, tot mai des rasareau in fata farurilor niste indivizi imbracati in blana de urs cu o droaie de clopotei si talangi, care ne opreau si, fluturand in fata noastra cate-o sticla de horinca, ne somau : “Apai n-oti mere mai departe, pana n-oti bee cu noi !!!”… …Si era musai sa ne sacrificam, dragii de noi si, sa inchinam cu ei cate-un sluc, ca altfel se simteau jigniti ! Cand am ajuns in toiul noptii la hotelul Marmatia, eram cam toti cu neuronii ucisi in proportie de 60-70 % ! La receptie, un tip negricios ne intampina cu : “De ne-oti da , de nu ne-oti da, flooorile dalbe, va dau cheia…hac !...nu v-o dau, floooorile dalbe !” Si se incapatana sa nu ne cazeze, pana nu-l colindam, ca asa-i obiceiul ! Pana la urma l-am delegat pe colegul nostru cu greutate,( adica gras), Gica Dinulescu sa-i traga niste colinde porcoase, dupa care individul, urgent ne-a imprastiat prin camere ! Colegul meu, Gusti , arun- candu-si bagajul langa noptiera zise : “ Hai sa vedem care-i atmosfera in bar ! “ Coborand, il gasiram deja pe ilustrul nostru sunetist, Dorin Suceveanu intreband clientii :”Vegeta ? Vegeta ?” , moment in care operatorul George Niedermayer, vesnic elegant ca un ginerica , isi desfacu nasturii costumului , scotea la vedere buzunarul interior, intreband mieros : “Stilouri chinezesti ?”. Ei, dar la un moment dat aparu o mare problema : ne lovi foamea ! Si doream sa mancam cina la restaurant ! O chestie, dealtfel normala, doar ca, la restaurant, nimeni ! Toti erau preocupati de sarbautori ! Si, intr-adevar, in acea vreme, la Sighetul Marmatiei, tot orasul era im- panzit de difuzoare din care rasunau colinzi si cantece bisericesti ! (mare lucru pe atunci !). Nu stiu cum, dar Gica al nostru facu rost de cheia de la bucataria hotelului, gasi cartofi, legume si alte cele si, se apuca de treaba. La un moment dat, ajunse si marele poet national Adrian Paunescu, care, vazand ce se-ntampla, ridica receptorul si il suna pe primul secretar din Baia Mare :” Dar cum e posibil ?! Tovarasul Gica de la Timisoara , face de mancare la toata lumea ??? Unde-i personalul ?!” In scurt timp aparu si personalul, covorul se facea sul dupa chelneri, care, respectuos se intorceau chiar de trei ori la bucatarie , sa-i mai prajeasca ficateii comandati de Dick Ciurea . Acesta il chema pe ospatar :” Maitre, ficatul asta e cam crud ! Eu sunt clientul care decarteaza ! Adica, clientul nostru, stapanul nostru, nu ? Asa ca am pretentia sa pot savura ficatul asa cum imi place, adica prajit bine ! Ma intelegi, nu ?” Intr-un tarziu, am vrut sa platim consumatia. Un ospatar, balanganindu-se : “ Asa, hac, aici ati avut un snitel, cu garnitura de cartofi, care costa, hac, atat, salata, patru felii de paine…” Inginerul Olariu scoase din buzunar calculatorul si verifica socotelile chelnerului… Acesta , observandu-l, ii tranti : “Dom’le, hac, de ce nu spui ca ai chestia aia de calculat, hac ? Stii ce ? Hac ! Strange mata banii de la toti si, hac, adu-mi-i acolo dupa perdea, ca eu mai am de luptat cu o sticla de vodka ! Sin nu sunt un las !” Ziua urmatoare fu dura de tot, filmari in sala Studio, filmari exterioare, Gelu Sfaiter facu rost de un carucior, pe care puseram camera si se avanta in travelinguri ametitoare realizand niste imagini dinamice superbe cu rapsozii locali, Niedermayer realiza primul kreutz-efect, proiectand transfocatorul intr-un halou, cu o bucata de sticla zgariata cu smirgel in fata obiectivului, pe care il miscau in fata obiectivului Marcu si Lupu ! S-a filmat pana noaptea tarziu, dupa care, iarasi, mancare, bautura , iar, in dimineata urmatoare, pe un frig de crapau pietrele, Paunescu ne-a tarait la o partida de fotbal, televiziunea cu cei de la Flacara ! Dar , despre toate acestea si altele,la concursul urmator... Emeric Vamos
la 17/10/2008
urmareste discutia in pagina concursului